The Heritage vă va uimi de la început şi nu într-un mod bun. În primul rând, firul narativ este prea rapid şi încâlcit, ca şi cum ar fi citit la microfon de cineva cu probleme de vorbire. Scenele de găsire a obeictelor ascunse nu avantajează jocul, grafica brută şi culorile întunecate dau impresia unui joc vechi, făcând toate obiectele ascunse practic invizibile.

În afara puzzle-urilor tradiţionale de tip point-and-click dezvoltatorii au introdus în The Heritage activităţi precum curăţarea unui perete de praf. Normal, acest lucru este departe de a aduce ceva nou genului, dar face căutările mai interesante. Din câte se vede căutarea oferă ceva provocare, dar datorită graficii neclare la care va trebui să apelaţi la ajutor. Majoritatea mini-jocurilor sunt obişnuite şi chiar mai aiurite, şi din fericire se poate sări peste ele.

Grafica, muzica şi modul de joc sunt toate aşa şi-aşa, neremarcându-se prin ceva. Jocul pare incomplet din cauza unor probleme tehnice, de exemplu, efectele sonore nu merg cum trebuie. Sincer vorbind, imaginile din joc sunt mai atrăgătoare decât jocul în sine şi ne-au făcut o impresie greşită. De această dată, am fost trişaţi de Bruno Memo. Păcat de ei!