Grafica animata colorata cu locatii diverse si personaje simpatice iti capteaza privirea, imediat ce incepi sa joci. In timp ce prima scena pare mai degraba un pic intunecata, dupa jumatate de ora de joc, cand ajungi in micul oras plin de soare, Shaban se dezvaluie in plina glorie. Majoritatea fundalurilor se aseamana cu ilustratiile pe care le gasesti in cartile pentru copii. Unele dintre ele sunt amuzante, altele vivide, insa in general intregul joc este desenat intr-un stil ce detine o grafica destul de neobisnuita, cu o atentie deosebita la detalii, mici case curbate, creaturi ciudate si simpatice si o multime de elemente animate. In plus, spre deosebire de majoritatea jocurilor moderne de ocazie, Shaban este un joc la persoana a treia, iti poti vedea personajul alergand pe ecran in asa numita lume 2,5 D sau pseudo-tri-dimensionala, ceea ce reprezinta un avantaj destul de mare.

Combinand o grafica fermecatoare si mai degraba neobisnuita cu o poveste frumoasa despre un cioban hotarat si despre curajoasele lui oi, care, destul de ciudat, se bazeaza pe o legenda din Persia, cu scene exterioare realizate in stilul cartilor cu animatii, cu personaje amuzante si o multime de momente comice, Shaban ar putea fi o adevarata bijuterie, daca nu ar exista cateva defecte majore. Primul lucru care ridica probleme este ca din moment ce incepi jocul observi lipsa completa a dialogului. Ciobanul Shaban si micul lui miel anonim, care se dovedeste a fi al doilea personaj cu care joci, comunica unul cu celalalt folosind interjectii ciudate, cum ar fi “Baa”, “Oh” and “Da”, gandesc cu poze dubioase sau simboluri ca “!¿#?*”, si nu exista un jurnal, ceea ce nu e surprinzator in cazul oii.

In locul unui tutorial clar, ai o lista cu simboluri, pe care indicatorul isi schimba forma cand treci pe o zona activa, si mai ai cateva instructiuni scurte pe interfata jocului. E clar ca nu e un Arkanoid, unde totul e clar si concis fara sa fie nevoie de explicatii suplimentare. Shaban e un joc de aventura, iar tutorialul de trei pagini nu e de ajuns nici pe departe pentru a-i prezenta jucatorului jocul. De exemplu, nu exista nici macar un indiciu care sa te lamureasca ca inventarul apare cand pui cursorul in partea de sus a ecranului. La naiba, nu e un puzzle, sa-ti pui iar si iar mintea la contributie ca sa deschizi inventarul!

Nu exista nici un jurnal, nici un buton convenabil pe ecran, precum eram obisnuiti. Fereastra cu inventarul dispare treptat, iar singurul mod pentru a deschide harta jocului este sa apesi butonul “M” pe tastatura ta. Sincer, harta nu e destul de utila pentru scopul deplasarii, insa o poti folosi pentru a calatori instantaneu dintr-o locatie in alta, lucru ce iti va economisi timp cand calatoresti prin oras. In plus, exista un singur nivel de dificultate, cu toate ca jocul incepe usor si devine mai greu. Zonele active sunt luminate, iar butonul cu indicii se incarca in aproximativ doua minute. Majoritatea puzzle-urilor sunt extrem de ilogice, ceea ce ne ofera o experienta frustranta. Impartial, ar trebui observat faptul ca actiunile fara scop ale personajelor principale si conjunctura previzibila a evenimentelor fac jocul mai complex si mai greu, fortandu-te sa te gandesti la toate solutiile posibile.

Vorbind de puzzle-uri, in ciuda faptului ca nu exista aproape nimic nou si unic, realizatorii au reusit sa complice in mod nemilos mini-jocurile obisnuite si ghicitorile, pe care le-ati vazut probabil de atatea ori inainte. De exemplu, cadrul puzzle-ului cu fire incurcate si noduri era atat de intunecat incat pur si simplu nu am putut sa observ firele. Luand in considerare faptul ca nu poti sari peste puzzle-uri, jucand Shaban trebuie sa fii pregatit sa cauti o solutie fortat, ceea ce, sincer, nu e nici placut si nici interesant. Ori, sa luam de exemplu, sarcina cu mecanisme de la inceputul jocului. Pentru a obtine o bucata din mecanismul mare din bazin, trebuie sa gasesti un magnet, apoi sa prinzi o omida, apoi sa atasezi magnetul la spatele acesteia si sa-i dai drumul in bazin. Spune-mi, ti-ar fi venit vreodata ideea sa prinzi o omida dezgustatoare si sa-i atasezi pe spate un magnet?

Exista de asemenea cateva probleme minore, care cauzeaza totusi probleme considerabile. De exemplu, dupa ce folosesti un indiciu in prima scena hidden object, butonul devine inactiv pentru cateva minute. Nu exista cronometru, nici clepsidra, nici un panou care sa-ti indice cat mai ai de asteptat. Drept rezultat, cand am inceput sa joc acest joc, am crezut ca exista doar cate un indiciu pentru fiecare scena. Mai departe, toate scenele din afara jocului pot fi inchise manual apasand butonul ”Skip”. Nu e o problma atat de mare, si nu strica experienta jocului, insa, din nou, cand am inceput sa joc jocul, am stat aproape un minut asteptand continuarea cand, dupa cum s-a dovedit putin mai tarziu, scena deja se incheiase.

In general, dupa cum spune proverbul, primul e destinat sa fie un esec. Cu potentialul sau enorm, Shaban mi-a oferit mai mult batai de cap decat distractie datorita unui numar de defecte ciudate. Absenta dialogului si a jurnalului priveaza jocul de la multa distractie iar unele situatii si puzzle-uri ilogice strica toata experienta jocului. Sincer sa fiu, cand Peta Games vor lansa al doilea joc, il voi incerca, insa nu pot recomanda nimanui Shaban, cu exceptia admiratorilor hardcore si celor ce iubesc exoticul de ocazie. Distractie placuta!